pe aceste ape
sfințite de aripile unor ciori pribege
cu aghiasmă și mâlul ridicat peste oraș
se poate apleca bine viața

.....în neștirea ce se va vesti de sus
dintre crengi vitrege sortite
și ele și noi
să cadă sub topoarele nopții

noi stăm ceafă lângă ceafă gâfâind a nădejde
...
și apusul și răsăritul sunt împotrivă...

nu-i bine la mijloc, fără de ajutor dintre nori

departe de ușa închisă spre răsărit
latră un câine

unul

fără nici un semn din apus

lătratul
speriat de umbre
peste ape

se lasă pe valuri

câinele așteaptă barca
pescarii
să-i arunce din plase
o urmă de pește