poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-23 | |
de la un capăt la altul al ființei mele se întinde marele zid sufletesc
este vizibil prin toți ochii străini chiar și prin cataracta groasă a trecerii timpului nu voi face învoială cu oamenii pentru care aș scrie o foaie reprezentând o zi oarecare din viața lor iar apoi le-aș putea spune povestea doar apăsând butonul roșu al xerox-ului până când aș rămâne fără culoare în buricul degetului întotdeauna ar confunda semnul de alarmă cu cel de print și s-ar bucura de excesul foilor palide realizând abia la epuizarea cartușului bătaia de clopotniță veche în câțiva ani nu se va mai numi moartea unui om ci defecțiunea iremediabilă a unui robot cimitirele vor fi doar de fiare vechi iar oameni vei putea găsi doar în rafturile din biblioteci care la rândul lor vor deveni muzee glanda tiroidă a nopților mele este bolnavă și întotdeauna câștigă în greutate fără să îi ofer întunericul din mine așa că mă fac mic cât un hobbit și încep să ard în pieptul ei de ceară sub tălpile mele oamenii pe care i-am îngropat de vii sunt încă proaspeți iar pământul mustește ca o casă bântuită singurătatea se lasă peste pielea mea iar din epiderma caldă se ridică o ceață acrilică sursa de dependență a demonilor mei frigul începe să-mi strângă inima ca pe o lămâie din care deznădejdea se scurge încleștându-mi fălcile intrând într-un soi de șoc hipotermic doamne să mă ierți nu sunt un păgân chiar dacă ard crucile tuturor trecerilor în lumea ignoranței pentru a nu muri de frig goana după petrol va deveni în scurt timp goana după sânge și noi vom stoarce cărți în căutare de tinctură de iod nu vom învăța niciodată să recunoaștem lupii și să-i ținem la distanță sufletele nu vor vedea lumina zilei în spatele porților de piatră pe care vom fi prea slabi să le putem urni iar inimile nu vor mai fi asemeni unor albine ce odinioară polenizau oameni doamne oamenii nu știu că adevărata mașină a timpului e stoparea acestui viitor inert doamne ia-le lumina artificială și dă-le puțin întuneric așa vor descoperi singuri viața
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate