Iubire,crdintă și durere

Am omorât un om, și-atunci eu am uitat
că sufletul din mine în suflet i-a rămas,
de ce eu am greșit și gândul l-am pătat?
căci i-am găsit iubirea ca fiind al său urmaș.

Eu mi-am ucis iubirea când am pierdut ființa
cu care m-am iubit de-atâtea ori pe seară,
și-n locul ei am plâns cu toată umilința
când sa uscat în mine frumoasa primăvară.

Se lasă-amărăciunea în liniștea din noapte
când crunta mea durere în lanțuri mă cuprinde,
acum aș vrea să scap din marea ei cetate
și simt că nu mă lasă și-n zale ea mă prinde.

Mi-am înrobit în lacrimi și inima din mine
și-am pus-o-n jug să tragă pacatu-n locul meu,
dar n-am știut nicicând că supărarea vine
și voi simți durerea din ce în ce mai greu.

Nu am știut atunci că o să trag destinul
în hamul de păcate pe care eu îl duc,
dar mi-am ucis iubirea și-am otrăvit și vinul
și-acum pășesc pe trepte și către cer mă urc.

Acum sunt fără suflet și inima-nrobită
și marea mea durere din mine nu mai pleacă,
mă ține tot în lanțuri și nu e obosită
cu pașii ei și munții pe mine încă calcă.