Iubirea este și te-așteaptă acum la ușa ta
din tempul sufletului vine cu mine după ea,
oglinda ei ea ți-o aduce să vezi cât te iubește
chiar de ajungi iar în răscruce pe tine te găsește.

Și chipul ei i-atât de blând când cântă ca vioara
adorm și stelele în crâng și-n lacrimi plânge seara,
din chipul sufletului meu ea vine pentru tine
căzând adânc în somnul tău în nopțile divine,

Te-am îmbătat cu-al ei sărut când vinul l-ai gustat
și floarea ei din așternut pe tine s-a vărsat,
ești ca un înger când te-ating la poarta dintre stele,
când cerul nopții îl înving iubindu-te în ele.

Să nu desparți iubirea mea de tine niciodată,
căci crucea ta din pasul tău în lacrimi e scăldată,
și niciodată nu mai poți vedea a s-a oglindă
că sufletul o cheamă iar în brațe să o prindă.

Privesc la tine cum zâmbești cât ești de fericită
ca o prințesă din povești în castel adormită,
și-un prinț sărutul ți-l va da din somn să te trezești
și prin iubirea mea ce-o ai să vii să mă iubești.

Azi mă iubesc cu tine când cerul va cădea,
când lacrimile nopții sărutul ți-l va da,
și coama de aramă pe trupul tău coboară,
și când arcușul doarme pe-o strună de vioară.