Și rostuiesc verbe spre soarele neapus
nu mă destram în descântec de ape peste luna sfioasă,
chiar nordul își îngroapă misterul între magneții de pe frigiderul meu
cu două beri expirate și o conservă de pește umflată.
Mai ning cu bătăi de inimă într-o zi,
iau un puls arătătoarelor de ceas...
Mai las podul palmei peste adâncul privirii tale
din fotografia prinsă de frigider
(lângă chitanțe dulci, eongaz sau romtelecom)
și îmi amintesc de curba sprâncenei tale -
scrumam jarul privirii în ea, fugeam de liniștea căprie,
luciul ochilor tăi.
Mă înduioșez de somnul legumelor în cămară
în timp ce-mi fac meniul pentru cină-
un pic de coapsă fulguită, vol au vent?
Strâmb gura și cer
un mic dejun de seară.