o câtă sete iluzia plată
a lunii perfide cu arcul pleznit
cocoșii prin bură cu mers poticnit
deasupra țiglelor casei se ceartă

orașul se varsă-n amurgul rănit
de zimții ispitei cu umeri de fată
ard umbre pe ziduri fără răsplată
din turnuri cad sâmburi din fructul oprit

dincolo de ore pătrate de vis
insultă rumoarea realului pur
pe buze memoria idem non bis

a dragostei noi cu măsuri de velur
duminică Ova geana firii ți-s
cuvânt de iarbă fără miez și contur