Trag o linie
prin cercul existențial
dedesubtul e format
din mâzgă și jeg
care modelează o ființă scabroasă, diformă
ce se plimbă
cu fluturi morți în loc de ochi
cu picioare de tenebră
imprimând în tina vâscoasă
umbre de zombi și strigoi
deasupra liniei
stau albul, esențele și idealurile tangibile
care prin osmoză
creează înfățișarea unui înger șef
cu albul în suflet
esențele în ochi
și idealurile în zbor

Aria cercului
reprezintă existența personală
cu centrul – sinele concentrând esențele telurice și divine
din care pornesc radial
vectorii eurilor îndreptați în toate sensurile
simbolizând o multitudine de căi posibile
de urmat într-o multitudine de lumi
intersecția acestor căi creează destinul
care-și aruncă miriade punți
peste miriade goluri lăuntrice
ce iau ipostaze diverse
înfățișând un demon sau un heruvim
sau o tenebră sub formă de harpie
sau fizionomia sinistră a angoasei
sau șarpele anaconda al depresiei
celelalte ipostaze stau ascunse
în neștiut, necunoscut, neînțeles

Diferența dintre sus și jos
formează dihotomia dintre pozitiv și negativ
pozitivul cu puhoaiele de fericiri lichide
curge învolburat prin albia sufletului
cu vârtejuri de deprimări
scufundând psihicul în străfundurile nefiindului
ce încearcă să se ridice la suprafață
agățat de funia unui gând altruist și temerar
negativul cu cohorta de tragedii
rătăcite în labirintul psihicului maladiv
taie creația inovând spiritul
și își întinde substanța deșertăciunii
în arealul ființei posedate de macabru

Cugetul de poet dizolvă macabrul
la umbra lui, poetul își resuscitează
creația.