poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-09 | |
când mă urc în tramvai, e ca și cum m-aș plimba prin trecut
zâmbesc somnoroasă și puțin melancolică bucureștiul se colorează gri după geamul murdar, aleargă aleargă sufletul meu sare din stâlp în stâlp de telegraf, în vârfuri traversează podul grant toate luminile orașului sunt în ochii mei. puțin mai în față e un bărbat care-ți seamănă sau cel puțin părul îi stă zburlit mirat ca al tău, pare îmbrăcat cu ce te-ai îmbrăca tu aceleași culori de vânt și de toamnă, își odihnește cotul pe ce cred a fi o chitară și-atunci când ghicesc că ai putea fi chiar tu se răscolește ceva în mine ca și cum mii de licurici au început deodată să zboare haotic prin pieptul meu orașul trece nepăsător pe fereastră geamul e rece pe fruntea mea și te reflecți în el atât de cumplit de real încât totul în mine s-a pornit să urle la unison doar pleacă! pentru a nu face niciun zgomot respirația mea a rămas undeva în genunchi mă ridic încet cu mișcări ferme de om condamnat în drumul spre ușă fixez cu privirea o reclamă ridicolă, mi-e frică până să și clipesc pentru a nu-mi dezgoli sufletul încă un pic și cobor încă m-ai prins în ultimul moment de mână, te uiți la mine zâmbești îmi vorbești ceva și știu c-ar trebui să fie ceea ce oamenii traduc prin conversație politicoasă am reușit să schițez un zâmbet mă doare fiecare mușchi și totuși vorbesc ce mai faci, ce mai fac, banalități pe care nici unul dintre noi nu le ascultă de fapt te recunosc bucată cu bucată de parcă eu te-aș fi conceput și-apoi cineva oprește tramvaiul, știu că ar trebui să cobor mai ales pentru că te aștepți să fac asta ai răsufla ușurat dacă aș face-o și o știm amândoi așa că mimez un ultim zâmbet, la revedere? doar amintește-mi ca niciodată să nu te mai întâlnesc în tramvai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate