Gustul iubirii
Mă-ndreaptă spre tine,
Alungă-ți o mână
Privindu-mă bine,
Căldura-ți din suflet
Ce-mi leagănă dorul
Și cheamă dorința
Să-ți mângâie părul,
Cer inimii pace
S-aud când mă chemi,
Să simt că mă-nalți
Cu mii de plăceri,
Aud și parfumul
Ce buzele-ți lasă,
Se simte amurgul
Pe chipul de fată.
Mă-ncântă în șoapte
Izvoare de dor,
Să simt iar iubire,
Să simt că mi-e dor,
Pe steaua sărată
De lacrimi de zână,
Să-ngâne un nume,
Suspin de lumină,
Și dacă chemarea
Se simte departe,
Să vină la tine
Sirene pe ape,
Mătăsuri de versuri
Să-ți pun la picioare,
Să uiți de necazuri,
Să uiți că te doare,
Legați pe vecie
Cu raze de lună,
Să fii a mea umbră,
Și-a ta eu lumină,
Ca martor oceanul
Imens, ca o ființă
Se pleacă la tine
Și-ți dă o dorință,
Tu ochii să-nchizi
Și gura să-ți cânte,
Ferește-l tu, Doamne,
De relele multe,
Îndreaptă-l spre mine
Pe drumul dorinței,
Și fă-l să găsească,
Icoana căinței.
Să știe că-n ape
Iubirea-i spălată,
Și-aici, lângă mine
Cu zâmbet de fată,
Să-l spăl de durere,
Să-mi plângă în brațe,
Să plângă-n tăcere,
Și surle de patimi
De simte pe buze,
Să-i pun la cap pernă,
Umplută cu frunze,
Cu ochi-l acopăr,
Să doarmă în pace,
Și strajă, din umbră,
Iubirea-i va face.