Cînd intru puțin în Timp mi se face greață.
Timpul s-a stricat din lipsă de timp
apoi s-a alterat atroce vremea, spre răzbunare.

Duc o viață de vagabond prin lumea morților.

La praznic popa, ciupit, se ridică în picioare:
'Cinstite fețe, aici e serbarea mortului...
hai noroc și la mulți ani!
sarmale reci umplute cu foc?!
în seara aceasta de îngropăciune
mortul va cina pe săturate!
dormi mortule cît mai poți că vine Învierea!'

Popă, mai rupe vorba de la gura ta
spre a avea ce rosti și poeții
că pe trupul lor
cînd se-ntîlnesc mînă cu mînă
deseori degetele se crucifică
și ruga țîșnește pe limba morților