Am deschis fereastra
și a pătruns lumina
într-o cavalcadă
cu cai de aer
mi-a pipăit actele
și a așezat pe covor
o cohortă de penumbre
condusă de un fir de praf
cu mitra de mizerie pe cap

Primăvara se insinuează
în lumină sculptând
cântece în aerul
ventilat de vânt

Picioarele târâie o ființă
cu ziduri verticale
jupuite de ploi și frig
cu ferestrele crăpate
de degetele dure ale timpului
cu articulații de secunde
oprind zborul înspre veșnicia
concentrată într-un cub de infinit
cu șase fațete definind :
ura-iubirea, discordia-armonia, negativul-pozitivul
ce trasează trei asimptote ontologice

Urletul a scormonit o gaură
în pământul pe care se plimbă entitățile
mi-am cioplit din lemnul neființei
un cavou în care doarme nefiindul
l-am trezit cu lumina gândurilor sumbre
și mi-a ciocănit la ușile ochilor
pentru a intra în emisferele lăuntricului
unde sinele e manager general
iar emoțiile angajați

Þipătul ascuțit
mi-a secționat învelișul ideilor
și din ele s-au scurs esențele
cu care am acoperit găurile
create de acizii corozivi ai deprimării

Un cântec a înmugurit
în copacul cu crengile scormonind
carnea bleo a cerului
spălată cu șamponul antimătreață al primăverii
o pasăre l-a prins în plisc
și l-a dăruit zborului

Eu privesc viața ieșită din crisalidă
și asist la sărbătoarea ei
cu un suflet mimetic.