poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-03 | |
Sunt zile de primăvară plină
când la spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia evadați din saloane, cutreieră fericiți, oameni buni, mai sănătoși mintal decât noi, care-și vorbesc despre persistența memoriei sau strigătul lui Munch. Astăzi vor încorona un nou rege. un personaj dubios, netuns de 4 luni, pictat pe trupul flămând - în culori fără de culoare și care repetă monocord, doar când razele fac unghi de 45 cu asflatul îndoliat de lumină. - dor ma mu. nu mai e timp acu ! l-au pus pe-un scaun electric spre-nserat și au început pe rând, cu tact milităresc să-i tundă câte-o șuviță. țac-țac-tac. metalic țac. Părea că din el se pierd în șiruri veacuri urlând crize mondiale, versuri prozaice lipsite de sens,ritm sau har decupate dintr-o pagină de ziar, iar el, gândind la zilele trecute de la moartea bunicii la care n-a fost măcar c-o lumânare, simțea cum tot edificiul se clatină-n limbi de foc cum toți nebunii sănătoși se prefac în carnea lui în seva lui intimă și fără de păcat și-ncep să bată la ore fixe tic-tic-tic-tac. l-au bătut așa de tare până când a început să creadă pe cuvânt că pe el mircea-l cheamă și că are ales destin, criminal, păgân, mort, divin. În fața lui acum adusă-fu o spartă oglindă din salonul lui Valmont, răpus de schizofrenie. aceeași oglindă în care mortul își privise ultima oară buzele părăsite treptat de viață, ochii palizi, limba vineție, respirația cețoasă ca o perdea de catifea brodată-n spini. i-au pus dinainte electrocardiograma cu cele din urmă variații de flux are răposatului frumos. citea-n ele un fel de hartă, drum inițiatic, sălbatec fior. Ș-atunci înțelesese că nu trebuie să-nchidă nu trebuie să se termine cu ceva tot chinul lui ca să găsească o finalitate - liniștea casnică a sfârșitului comun. Privind pe Valmont coborând în scorbura rece își fixă coroana pe chelie tot așa cum pe-un portativ așez cuminte cheia sol la început de drum. Regele,nebun și blajin urlă-n cele din urmă - Opriți a sa coborâre să se termine cu moartea. și-n flori ofilite să mirosim parfumul întunecatei eternități. pentru că noi nu murim pentru că suntem imuni la moarte de-acum să-i strigăm când ne-aleargă de la spate, disperată de a ne iubi. nu,nu.... dor ma mu... Piua 10 acu'.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate