ce nebuni eram și noi
ne îndrăgosteam pe o vreme cu un soare plin de musculițe
aprindeam becurile în beciuri până îi creștea pământului o carapace de lumină

luam caii din tablourile lui magritte
și galopam cu ei pe dubele răsturnate
în urmărirea mingii de ping pong

ne puneam palmele unele peste altele până formam un turn cu degete în loc de cărămizi
era suficient să ne sărutăm
și nu mai auzeam zgomotele aviației inaimice

intram unul în cadavru celuilalt ca într-o școală
scriam cu păsări care erau de fapt cărbuni
dar nici un medicament nu ne vindeca de tenebra cu aripi

ne puneam la mâini potcoave ruginite de sub limbile iubitelor
ne spălam cu apa găsită dimineața pe podea sub pat
și mergeam la joburi cu prăpastia după noi
în care puneam o carte și mâncarea pentru prânz

zăboveam prin baruri până ne rătăceam de tot
noaptea porneam năuci în căutarea părinților și
intram în vorbă cu străinii cu chelnerițele cu barmanii
în luminișuri ne scoteam moneda din buzunar
și căutam frenetic cea de-a treia față