poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-29 | |
În pace să trăiesc cu orice zeu
Zeiță, zeușor ori zeușoare Ce mult aș vrea, căci unu-s eu Iar ei sînt mulți și fără îndurare. Dar nu mă-ncordați cu ale voastre idei Eu pot să iubesc fără-a fi sfînt Lumea e plină de credincioși și atei Înainte de rai toți ajung sub pămînt. Fiorii mă trec cînd văd un mormînt Însă gîndurile nu mă duc la bolțile-nalte Măcar în asta nu vreau să mă mint Și să aștept în genunchi lumea cealaltă. Eu nu caut putere în alte ființe În Dumnezei păgîni și ortodocși Tot ce-mi îndreaptă a mea voință Cum există în mine, așa există în toți. Părticica din mine ce caută un zeu Nu e catolică, nici ortodoxă Eu iubesc viața și de aceea mereu Găsesc în ea un sprijin și forță. Gloata totdeauna are nevoie de staruri Însă eu fug de icoane cu ale lor sfinți De cupole aurite, de popi cu-a lor daruri De relicve sleioase și proroci împuțiți. Raiul afrodiziac de molăi și calici Păstrați-l vouă, eu nu am nevoie Și moaștele sacre de sfinți mucenici Puteți liniștiți să vi le lingeți în voie. Voi vindeți tablouri mai pestrițe și vii Înlocuindu-le cu ale mele șterse culori Eu îmi pun speranța în ai voștri copii Fără a mă salva în lumea de-apoi. Viața vi-i moartă, căci o inhibați Cu mană divină și divine cuvinte Nu preacurviți, n-amăgiți, nu furați Nu omorîți și nu scuipați pe morminte. Nici eu nu scuip, nu fur, nu omor Și eu îmi stimez și-mi iubesc părinții Cînd religia-i vîndută ca un drog la popor Îți vine să-l trimiți pe Dumnezeu la toți sfinții. Să nu mă-nțelegeți greșit, eu tot cred În ziua de ieri și cea de mâine Cine-i nefericit aici pe pămînt Oare-n raiul de după fi-va-i mai bine? Nici pacea internă n-o mai găsești Cît timp trăiești, atît ți-i sortit Luați-vă gîndul de la daruri cerești Noi sîntem singuri, Dumnezeu a murit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate