o linie frântă-i calea întoarsă
pe balustrada dimineții de var
măsoară vara pașii sevelor iar
cu interjecții de moarte vâscoasă

plesnesc bulbi de mai în palatul velar
se surpă în bolgii mătăsuri în transă
pândesc din cranii de sticlă poroasă
idei ce se rotesc pe cercul polar

obiect nepătruns poemul probabil
din gușe de gușteri ascunși în zăvoi
sub pașii tăi Ova drumu-i palpabil

spre irisul întunecat din oboi
fierb ore grele-n bilanțul cantabil
al inimii cu sentimente vâlvoi