poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-23 | |
"Nici azi nu vreau ca dorul să-mi irumpă,
nici amintiri să doară în zadar. De beau o dată din mâhnirea scumpă, mai pot privi spre lumea goală, iar?" Amintire de Emily Bronte Cândva mi-am spus: „dă-mi, Doamne, doar o clipă!”, Să-l întâlnesc, să-i spun: „nu te-am uitat, mi-e dor!”, Să-l iau de mână, să-i arăt cum țipă Neîncetat, de-atunci, același trist cocor. Clipa sosi, doar că-n goana-i nebună Mi-a dăruit un zâmbet pierdut prin vreme, Doream și eu, dorea și el să-mi spună, Și am plecat cu pașii prinși în teoreme. Am început colecții de oceane Și picături am pus, amare sau mai dulci, Tot caut clipe-ascunse în cotloane Prin țintirim, urcate pe albastre cruci. Dar mi-a rămas în inimă sculptat Un zâmbet cu-armonie de vioară. Nici nu mai cred că el m-a așteptat Și știu: prezența mea-ncepea să-l doară. Mi-e greu, mi-e peste poate de-ntuneric La gândul că o clipă mi-am dorit, Când am primit-o ca pe-un dar feeric I-am luat un zâmbet și-am tot fugit. Rămân cu vechi piane și viori Să-mi tângui nopțile sub clar de lună, Să îmi așez cuvintele pe nori, Să mă-nvelesc cu-n val ce-mi cântă-n strună
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate