ÃŽn palma iernii-albastre
Ne colindăm cu dor
Ca frunzele sihastre:
Plutiri din nor în nor.

Un brad, o nucă, mărul,
Gutuia și o stea
Alcătuiesc decorul;
Tu ești povestea mea!

Crescut copac în mine
Cu rădăcini adânci,
Cu ramuri pe coline
Și flori de măr pe lunci.

Ne-acoperim de albii
Nămeți până la cer
Și clopoțeii, dalbii,
Pierdut-au înc-un ler.

Mai știm pe buze, oare,
Ca fulgi să ne topim,
Sfârșind o căutare
Să ne iubim sublim?