mă privești de parcă ți-aș fi mâncat cocoșul,
unicul care... îți mai călca găinile

tranchilizanta mea părere despre iubire
este perpendiculară cu a ta – inima îți zornăie, îți foșnește,
când îți vorbesc, tu te holbezi năucă,

între noi se risipesc aburi reci și îmi promiți că ai să mai treci
să mă privește prostește, să mă iriți cu prefăcuta naivitate
să comunicăm consonantic,
să mă faci de bani,
să răsucești în mine toate femeile de până acum,
să râzi de convingerile mele cosmice, bizare, despre iubire,
să bem votcă,
să ne spălăm chiloții cu votcă, rânjind criță, mâlos...
să ne despărțim în plutire mahmură, tu acrită, eu... plin de ură
.