În toamna cărei galaxii
ai rezervat un loc de noi?
Nu-mi amintesc dac-ai să vii
și cred că te-am pierdut în ploi!

În toamna cărei primăveri
s-au rupt zăgazuri și-ai venit?
Și-n câte ceruri temniceri
cu lancea ruga ți-au strivit?

În galaxia cărui timp
s-au răstignit clepsidrele?
De ce-ai lăsat zelosul nimb
iubirea să ne spulbere?

În primăvara cărei ierni
ne risipim bulgări fierbinți?
Și-n care anotimp să cerni
cuvinte-n buzele cuminți?