Mi-am strâns cuvintele
în căușul din mâinile poeților
rugându-i
să framânte aluatul.

Și gândurile le-am adus,
le-am poruncit să lucreze
înainte de zbor,
să caute cu răbdare adevărul
ori unde s-ar afla.

Cât dușmanii n-o să tacă
de niciunde sosește uitarea
care-și pierde cumpătul,
pe drumul bătătorit de alții.

Prin anotimpurile stoarse de zile
ca lămâile de zeamă,
surziii plimbă prin zgomotul lumii
liniștea definitivă.

Umbra se înghesuie
în serile pe sfârșite,
gândurile-s pregătite să-mi aducă
gabrioleta de aur.