toți avem o mamă și-un tată ce trag

la jugul societății în care noi ne-am

băgat și carne și oase și cuiul ce intră

pe-o parte și iese pe alta în jur totul

se strânge și lumea se-nchide ca o

cameră de spital prin care privești

neputincios la cei ce vin noaptea și

te răstignesc pe bancheta din spate

a unui chevrolet îți încordezi mușchii

uimit de durerea ce parcă devine un

membru al familiei fugind cât mai de

-parte de oameni de cruci mai mult

sau mai puțin roșii visezi la căminul

din blocul tău vechi de cartier ți-ai

dat cei mai frumoși douăzeci de ani

din viață plătind cu lacrimi și boli și

scandaluri domestice ce nu se mai

terminau ca și cum pereții albi te

devorau din cap până-n picioare

erai un cadavru perfect integrat

în cimitirul amintirilor tale despre

cum ar fi trebuit să fie de ce

n-ai putut să renunți la jobul

de căcat la salariul fix și

la taxa pe conștiința

adăugată *de ei

**de noi


acum nu mai ai la ce să te-ntorci

și asta e doar o mică problemă

dintr-un un șir muuult mai lung

pe care un om mare trebuie să

le rezolve dar nu tu ci altul mai

bun mai frumos mai celebru ca

un fel de joe black pe care-l vei

întâlni în curând în cea mai

frumoasă excursie a vieții

tale pe vârful unui munte

înalt atât de înalt că-și

poate înfige și singur

tunetele & fulgerele

în cer și-n toată

dreptatea


* tatălui nostru

**tatalui vostru