frigul ascultă la ușă
ascultă cu obrazul lipit de geam
pe-o tipsie de aur pe masă stă un pahar plin și ultima felie de pâine
rămasă, semn că oaspeții au primit în destul
o mătură singură își plimbă trena printre scaune transparente
împinge un ghem de hârtie pe care un mesean a vrut să compună
o poezie, dar vârful la creion i s-a rupt...
doi șoareci în colț dintr-un ambalaj de camembert se înfrupt’
undeva pe afară un plop împunge ușor pătrarul de Lună
noi absenți stăm în fotolii, așternut neatins, aparente
fâșii de gânduri trimitem unul altuia, nervi plesnind în recul...
trăim într-un gol, refugiați cumva optimiști într-un mâine
și frigul, frigul interior ne vinde cu de-amănuntul, gram cu gram,
încât mai cald e afară... - eu și tu, biete pânze scuturând dârele de cenușă