tânăra fată plânge
a întâlnit odată un bărbat
nu s-a întâmplat
nimic altceva decât
că-și aranjase părul pentru el

femeia în vârstă o privește
grea în fotoliul ei
curățindu-și ochelarii încet
răspunde mai întâi fetei apoi audienței
pereților
gândește cea tânără
de ce oare erau ziduri în acea conversație

femeia în vărstă
cumpănește cu atenție vorbele
draga mea tu nu știi că
orice bebeluș moare
dacă nu plânge

tânăra femeie privește în gol
pare să se dizolve în zugrăveala albă
mai ales pe linia dintre tavan și pereți

de ce oare plânge cealaltă
se întreabă ea
e doar boala mea de ochi
răspunde femeia în vârstă

femeia singură pleacă
sare peste două trepte deodată
secretele ei rămân ca un prunc
în poala altei femei