se clatină frumusețea în alergatul fetei urmărită de tristețea plecării
jandarmi fără genți cultivă aflatul în treabă al lumii neputrezite
sub cununa zăpezilor în care ne-am iubit cu patimă
mă agăț de un gând de o ultimă idee prin care sper
să nu-mi fac prea mulți inamici știuți
cum spunea un sfânt părinte din pateric
dacă știi pe cineva care-ți vrea răul
roagă-te Domnului să nu-l pedepsească pe el
și Domnul îți va arăta drumurile deșărtăciunii
pe care să-l caute profesoarele de limbi străine cu arcanul
și să-l trimită să ducă plicuri cu fundă mov
miliardarilor de iluzii clandestine deschizând
ușița sperjur cu o cheiță de aur plângând
cu degetul inelar după un ulise
care a greșit iarăși marea de smarald
totuși numai el va nimeri drumul spre casă
și nu corabia pierdută în amintiri de seară
acel romantism acea atingere tandră acea voce ucigătoare
prelingându-se ca un șarpe izgonit din rai
să-și caute o altă ispită pentru o evă mai norocoasă
sustrăgând servieta cu documentele
prin care toți oamenii legii și-au dat demisia
urcând anevoie pe scara lui iacob
tot mai sus pentru a cădea în propria plasă
o fiică a evei mătură casele dinaintea taifunului
un muncitor calificat în lumea veche definește aliterația
ca o încercare de a sfida uitarea și moartea
ultimul rege al atlantidei știut de mine
l-am întâlnit în opera lui novalis
după ce s-a adresat într-o limbă vorbită de toți comesenii
floare-albastră s-a retras la marginea mării neîmblânzite
regele părea a fi foarte tânăr deși trăise cu mult înainte
de marele diluviu de hârtie de celuloid de flăcări
cum se va sfârși pământul în cosmologia creștină
pentru mai multe milioane de ani din cauza cărora
profesoara mea de geografie doamna ivana
în clasa a unsprezecea mi-a smuls gogoșile din mână
obligându-mă să vorbesc despre honore de balzac
ce titan pentru mai multe ere geologice
lumea se va sfârși nu comedia umană
dumnezeu a aruncat pe pământ cheița de aur
și m-a pus pe mine s-o găsesc