Te privesc, inimă scanată
nu-mi vine a crede că prin tine
au trecut cândva doruri
ori poate mai trec.
Semeni cu-n râu cu ape line
și atât de limpezi
de parcă niciodată nu te-au tulburat
neiubirile.
Cum stăm față în față
și ne uităm una la alta
ca două mirări întâmplate-n aceeași gară
îmi pare că dintr-o imagine zâmbești.
Ce actriță bună ești, inimioară!
Ai păcălit-o până și pe doctorița de inimi
care doar că nu ne-a spus că ne fandosim.
Þi-a tras un look științific
te-a-mpodobit cu dimensiuni
cu cifre, cu procente, cu virgule
zice c-ai fi… enervant de normală.
De parcă nu te-aș cunoaște!
De parcă nu te-aș ști cât ești de bezmetică
(n-avem termen medical pentru asta)
Ești sănătoasă tun, zice
Îți dai seama – dacă n-ai bea râuri de cafea, nici n-ai fuma?
Îmi dau. Atunci aș fi sănătoasă tanc.
Ea cu recomandările ei
eu cu mirările mele
tu inimă cu dorurile tale
ascunse pe după ventriculul stâng…
Să nu mai bei atâta cafea, să te lași de fumat!
Așa voi face. Până una alta
îmi împăturesc inima dezvelită
expusă grafic între abscisă și ordonată
și plec zâmbind, cu inima-n buzunar.
Deocamdată nu-i cerere pe piață
o țin în stoc până la noi ordine.
Poate-mi răsare la colț de stradă
și mă somează: prezentați inima la control!
Sărmană omenire!
Atâta știință nu te ajută când faci disecții pe inimă
să-i afli dorurile…