După ce se coc cireșele verii
cosesc iarba,
respir mirosul fânului copt
nu mă tem de somn
nici de sărutul tău pe gât,
o pată roșie
ce-mi rămâne pe inimă.

Nu știu să număr
câte bucurii se plimbă pe retină
de-mi amân plecarea.

O boare cu iz de tristețe
ca o prevestire îmi lasă în gând
clipe tânjind după fericire
pe care le săruți sub tălpi
și fugi cu ele de mână.