poemele din douămiidoișpe s-au învechit
unii critici se apleacă spre mirosul vîscozității
fără mănuși bagă mîna și scot
carnea în putrefacție
dezgustați scriu apoi despre moarte

dacă îl descopeream la timp
poetul nu era mort
îl resuscitam cu toate puterile noastre
vedeți unii s-au pus pe picioare
tocmai cu pastilele
subvenționate de instituțiile în drept

dar poetul acesta e mort sub greutatea textelor
proaste
sau necitite la timp
sau fără acea respirație gură la gură
pe care numai noi o aplicăm
desăvîrșit

în cimitirul poeților e tăcere
șlefuim cruci
sau trezim morți
și fiecare mai are o șansă
cartea vieții e o antologie
noi aranjăm doar biografia și ordinea numelor