Când în lanțuri te cuprinde , voluptoasele păcate
Iar în pat pe-o parte stând , lasând mintea să socoate
Și în focurile negre , amorțit de vaste patimi
Chipul tau rămane sumbru ; doar din ochi răsare lacrimi
Căzând ca un strop de roua , se preface-n sfântul mir
Cine-o sta să îl culeagă , adunând-ul fir cu fir
Să te-ntrebe de de ești bine , de iubești , de ai nădejde
Nimenea n-o avea vreme să încerce să dezlege

Cazi in hauri negre suflet si te-nprastie ca praful
Nicio raza sa te scalde cu a ei lumina-ti saltul
Din fiinta-n nefiinta , cazi adanc lasand-u-ti soarta
Sa te blesteme in chinuri neputand sa cersesti alta
O ! De te-ai iubi pe tine , ai putea macar sa pui
Din mandria ta eterna , la durere capatai
Te stiu bine , ai uitat! de iubire si de toate
Doar durere , nimicire , pare-se ca tu ai parte !

Ce nu inteleg e cum de porti acest neferice jug
Tot ce-mi vine-acum in minte e un bou tragand la plug
Pentru el e buna soarta ca nu stie ca e bou
Tu n-ai deslusit misterul nici la margine de hau
Cine-o sta sa te-nteleaga cand nici tu nu ai habar
Calarind pe vanturi aspre , toate pare-ti in zadar
Caci eternitatea care ai ajuns sa o poftesti
Ti-a stricat pana si dintii , neavand ce sa scobesti !

Piei din lumea asta cruda , dute-n haurile mortii
Caci acolo pare-ti dulce sorocirea hada-a sortii
Nicio lacrima sa scape ochiul tau inchis si rece
Nici suspin , nici teama , lasa ! Ce e val ca valul trece !