poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-23 | |
E bine să urci cât mai puțin în iubire, e bine să nu zăbovești
Să furi repede ce ai de furat și să pleci, coborârea e mult mai grea Unii nu mai văd pământul niciodată, rămân sclavi într-o piele străină Merg pe stradă și sub haine li se văd ucenicii cum se trezesc Și încep să măture, să facă micul dejun, așa somnoroși, nespălați Aproape gârboviți trec la șmotru în numele iubirii, stau acolo în culcușul Toracelui până se luminează și primesc de la stăpân o coajă de pâine tu ai în mine propria ta lume aici în mijlocul pieptului meu nesătul ca o foaie de hârtie ți-ai găsit să scoți apă Poezia iese din piele așa cum iese un râu din albie, dintr-o dată De fiecare dată sunt nepregătită, niciodată nu am creion lângă mine Alerg pe scări, nu știu unde sunt foile, mă așez pe fotoliu Pfuu, am uitat, Dumnezeule cum trece, am să dorm cu foile sub pernă Am să dorm mai bine efectiv pe foi, dimineața corpul meu va mâzgăli La început ceva indescifrabil, râd, incredibil, avea dreptate Poezia iese prin piele așa cum iese transpirația, ea curăță corpul De surplusul de imaginație pe care în mod firesc nu-l pot stăpâni Cu niciun fel de medicament, cu niciun fel de iubit sau pisică birmaneză tu ai în mine propria ta lume unele părți ale corpului s-au deformat am defrișat tot să te poți întinde Nu știu nimic despre dragoste, nu știu nimic despre sex Nu știu nimic despre poezie, nu știu nimic despre el Mi se alătură noaptea câte un bărbat găsit pe stradă Se apropie, se apropie, îmi desenează cercuri în palmă Transpiră, fumează, eu dau pagina nepăsătoare După care mă ridic și spun, afară, a-f-a-r-ă El își ia hainele, nu întreabă nimic, se uită la cărți Și scuipă pe ele, ce curvă tâmpită, ușa se închide tu ai în mine propria ta lume îmi aprind o țigară și privesc în mine un oraș mizerabil
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate