S-a întâlnit binele cu răul pe stradă
Și-au început dispută aprinsă,
Se opri lumea să vadă
O nebunească ceartă aprigă.

Și binele începu să spună
Tot ce avea pe inimioară,
Că nu-i bun răul când s-adună,
Să facă zarvă-n țară.

Răul se uită la el,
Cu ochi ironici parcă-l nimicește:
"-Tu, măi bine, ești un prichindel,
Răul pe pământ mereu trăiește."

Și binele atunci mirat,
Răului, biblia i-a arătat,
Să-nțeleagă răul că există pace,
Că nu e singur răul pe pământ, orice ar face.

Simțindu-se răul acum mâhnit,
O idee deodată i-a venit
Și întrebă oamenii din jur:
"-Ce-i mai ușor: ...să muncesc sau să fur?"

Atunci, oamenii din jur au râs
Și toți au strâns răul în brațe,
Binele deodată a izbucnit în plâns
Și a cerut la toți oamenii pace.

Binele, distrus, în ceață a intrat,
Că oamenii vor răul, acum el a aflat,
Orice am face noi acum,
Vom găsi bine și rău pe drum.