poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-10 | |
Cu moartea hazard, viul ți-l tot crești, i-l făgăduiești;
i te faci dator chiar din prima zi, îi ești o obișnuință, că așa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice ființă și își face rondul ca pe-un cart de veghi... Toți dumnezei... ești! ... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veșnic infantilă, total făr’ de minte, rece, fără suflet, o neașteptată atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă; curăță de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată. ... Și în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate; timpul nu-l cunoaște, căci nici nu-i există, e nemuritoare, deci nu-și face un calcul, n-are etalon, nu știe etate nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare! ... Are un ”scop”; pe toate, toți, să îi adune, să dispară rânduri, rând pe rând, toți leat din sfera neantă din aceleași ere, obligând orice-i bun, seminții, să înnască singurele gânduri cum să nu șomeze, angajată sieși, morții... din plăcere!!! Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce? Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide; tot ce e, ce naște, va dispare odată sub un semn de cruce... Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... niște efemeride!!! 04.10.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate