S-au dus serbări și zilele de bine,
am capul greu și glas de curcă beată
sau de curcan cu moțul rupt, odată
cu altele, specifice. În fine,

sper să-ți rămână-n gând, înfierbântată,
dorința mea, de anul care vine
de-a valma și de-aiurea peste mine,
ca un tsunami chior de apă plată.

Să taci, intens, sirena mea cea mută
de-ai fi o clipă, cred că și postumii
te-ar incanta-n melismă ne-ncepută

iar eu aș ști-n privirile ce tu mi
le-ai pune la picioare, ca pe-o plută,
că s-a sfârșit... cu tot sfârșitul lumii.