poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-07 | | în dimineți cu soare alb m-am întors să-ți dau un nume numai al meu l-am găsit doar în praful diamantin al zăpezilor cu vise ai crezut că poți muri când nimeni nu mai speră nu te caută nu te așteaptă cuvintele tremură ca un animal ud până la piele izbit cu iușca nea tudore cândva ai vrut să mâni trecutul cu biciul să mături răul lumii să-l pui pe făraș răul e ontologic nea tudore am să vin și eu cu tine la praznic pe strada oarbă grâul nu încolțește numai din gura strămoșului de pază pe care l-ai așteptat șchiopătând cu crucea-n spinare o lumină de aur pur se prelinge din oseminte pierdute mai bătrâne decât credeai că poate duce un deal fără dinți minele de uraniu pentru vitele rămase fără iarbă în colbul anilor tineri vrei să mai crezi că melancolia face să se dilate timpul în care ai plâns jucând skandenberg cu un imperiu pe care skandenberg nu l-a putut niciodată învinge nea tudore nici gheara morții obosită de încordare și rătăcire prin sălașul lumesc dansând lasciv până-n zori cu o femeie și veselă și tristă să discutăm despre vedetele care-și pot permite orice într-o țară săracă vânzând șerpi fără clopoței și fără veninul care a ucis ultimul indian adevărat locuind într-o peșteră de lilieci pentru a-și duce sufletul dincolo de sufletul liliecilor se află o pradă mult prea ușoară pentru oamenii cu sufletul de cărămidă roșie a piramidelor netrăsnite de Adevăr cei care te-au vorbit de bine au sufletul negru și irigă pământul în moină cei cu sufletul alb nu s-au născut ori au decedat și nu i-ai cunoscut la muzeul de pachiderme poate fi admirat un suflet mai mare decât orice trup care a fost cunoscut vreodată dar nu te duce acolo este contagios și se spune că dăruiește nemurirea numai celor care o merită și de unde poate ști omul ceea ce merită și ceea ce nu vedetele satului mai mare provoacă vendetta unei lumi agonice eu și tu suntem mai profunzi decât locul unde se poate săpa mormântul urmașilor ce vor paște numai raze de lună mă uit în ochii tigrului din copilărie și-l chem ca pe un animal de casă privirea lui aurie sapă galerii dintr-o mină cu liftul stricat orice trădare a înțelepciunii le asmute fiara doar bătrânii brahmani le pot pipăi ghearele fără să piară în cântecul lor de fiară divină și nepământeană atunci i-am condamnat pe toți să nu moară nea tudore tu ești napoleon bonaparte și i-ai zdrobit cu tot cu junglă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate