Să te-ntâlnești pe tine zi de zi
Nu-i chiar ușor cum ar putea să pară
Cum un copac pe el s-ar întâlni
Lângă pădurea morții seculară.

Să te-ntâlnești pe tine chiar bătrân
Ca să-ți ucizi imaginea-n oglindă
Când ridurile harnice rămân
Și-ncearcă înspre suflet să se-ntindă.

Creionul scrie ce gândește el
Șovăitoare mintea îl urmează
Știind că nici așa dar nici altfel
Nu va rămâne limpede și trează.

Cu pasul sau cu roata alergând
Să te-ntâlnești pe tine neaflatul
Când vezi cum fiecare stă la rând
Spre-a fi înlocuit mereu cu altul.