Doruri strânse-n cerc, ispite,
Umbra deghizată-n trup
Tot mereu îmi poartă urma,
Din înalt să nu mă rup.

Se dezlănțuie mirajul,
Sparg zăgazuri și încerc
Să prind stelele cu mâna -
Care au scăpat din cerc.

Doar luceafărul de seară
(Mult mai dornic de-o idilă)
Vine pân' la tine-n casă -
Să te mângâie, copilă!

Noaptea stă în echilibru
Și pe-o parte și pe alta;
Se zidește în spațiul curb
Piatra cioplită cu dalta.

Turnurile se înclină,
De pe ziduri cad răniți,
Dar nu va pieri vreodată
Un popor de răstigniți.

Toate ale lumii trec,
Umbra deghizată-n trup
Va străbate nesfârșitul -
Din înalt să nu mă rup.