Nemuritoare vise, de cântec pline,
Noapte de noapte cât le-am făurit!
Dar temător le-am zăvorit în mine...
Acum blestem că n-am știut să ți le zic!

Oh, cât mi s-a făcut inima de grea
Când te-am văzut plecând cu altul -
O simții căzând ca o ghiulea
Strivind la fund sub ea stomacul.

Și parcă tot sângele mi-a secat,
Și venele-mi sunt doar sârme ruginii
Pe care, prinse, stau ca rufe la uscat
Speranțele mele plânse, odată vii.

În mintea-mi pustiită nu-mai petrece
Niciun dor, ci doar o vrajă mizantroapă
Ce m-a robit într-o clepsidră rece -
Cum timpul trece, nisipu' mă-îngroapă.

--

26 dec 2012