În livada mea ce-i albă
stau copacii aplecați.
Nu de fructe, ci de-o salbă
de omăt și-s înghețați.

Câte-o frunză ici și colo,
câte-un măr ce-i zgribulit
și pe-o creangă cântâ solo
un pițigoi mai dezmorțit.

iar din norii argintii
a-nceput încet să cearnă
fulgi albi, mici și zglobii.
E Crăciunul și e iarnă.

Din văzduh se-aude-un clopot
clincăind cam vesel, spun,
iar pe casa mea un ropot
de pași mici, e Moș Crăciun!

25 Decembrie 2012