Ți-aș dărui mucegai de ziua ta

Ți-aș dărui mucegai de ziua ta
Iar soarele l-aș înveli în staniol
Să nu-l mai vezi, merita
Asta să fac, iar în inimă să seamăn: gol.

Eh, vezi tu ca nu se poate
Că prea mult țin eu la tine
Și ți-aș da de toate, cât încape
Numai ca să-ți fie bine!

Ți-aș dărui flori de fân fără miros
Să te miri de ce le-ai primit nesărutată,
Mirându-te copios
De ce ai fost și nu mai ești: apreciată.

Eh, vezi tu că nu o fac
Prea-mi ești dragă, iar eu
Mai mult ca înger mă simt drac
Iar pe tine te văd: zeu.

Ți-aș dărui păstrăvii din lacuri
Scoicile să fie invidioase
Că nu știu să-ți fac pe placuri
Ca dar, ele erau mai frumoase!


Eh, vezi tu nu pot, nu pot...
Mă subțiez la trunchiu-mi deja mușcat
De colții vremilor apuse de tot
Care m-au mușcat. Nu m-au sărutat!

Ți-aș dărui mucegai de ziua ta
Gropi în asfalt, ca să te-mpiedici
Dar n-am s-o fac, că pentru dumneata
Port sentimente grave: cu lipici!