poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-15 | |
îmi privesc corpul și aproape că pot să îl despart în silabe
nu știu dacă între un corp și vise e un hiat, o aliterație sau un oximoron și ochii au riduri, nu doar pixeli sunt filtre prin care vedem ceilalți oameni, celelalte silabe filtre pe care le locuim în fiecare zi îmi închid ochii așa cum aș închide o ușă. cu grijă. cu frică. neprivirea mi s-a părut de când eram mică un vis. după ce închid bine ochii cu trei rânduri de chei rămân mult prea singură și îmi caut semne de punctuație, diacritice, semnificații de obicei caut culori stridente pentru visele mele verde, roșu, alb, albastru un coleus cromatic din care probez realitățile care îmi vin cel mai bine care mi se mulează pe corp în care să nu transpir, să nu plâng, să nu tac XS, S, M, L, XL, XXL, XXXL, XXXXL am inventat până și mărimi pentru visele noastre să le putem coase atunci când se rup să le înlocuim cu altele mai mari să putem crește suficient în ele și atunci când ne rămân mici să le aruncăm la gunoi. ca și cum o ghenă ne e mai exterioară decât o inimă, o venă, o pleoapă tot ce visăm rămâne în noi. reciclez riduri, gunoaie și alte figuri de stil ca să pot face din ele un corp nou.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate