Beau din cafeaua fără gust și fără cafea,
Mătur iluzii,
Din când în când mai dau cu capul în câte-o grindă,
Fac slalom printre frigurile acestei lumi,
Ascult muzică foarte cultă,
Să-i pot răbda pe marii inculți.
Mă prefac că nici nu contează,
Îmi joc bine rolul de contesă adulată
de marile singurătăți.
S-ar zice că viața-i frumoasă,
Cu tot cu gustul de coclit
pe care ți-l lasă-n urmă…