Ieri mirosea a pește-n Herăstrău,
Mai rău decât în zi de vârf la cherhana,
Bătrânul parc lupta cu izul greu
Și-și cauta parfum de parc pe undeva.

Pe-alei treceau dudui frumos mirositoare,
Cu mâinile la nas, privind spre lacul mort,
Cu cât madamele priveau, puțea mai tare,
De parcă sute de țigani ar fi ieșit din cort.

Nici urmă de frumos pe lacul sec,
Acoperit de mâl, de păsări și de jeg,
Mai rău decât a pește mirosea a eșec,
Născut când omul și natura nu se înțeleg.

E trist în Herăstrău când piere șarmul
Atâtor mii de-mbătătoare arome verzi,
Întregul aer pare atunci că sare gardul
La un spital de TBC, să-l internezi.