Cartea Poemelor

*** 44 ***

Gărgărițele





S-au dus vremurile copilăriei
Precum frunzele, căzând, în rotocoale,
Rând pe rând, ca amintirile,
Scuturate-n clinchete de clopoței
Urmând același drum în care notele
Se-ngrămădeau pe portative;
Copiii, veseli, gângurind a viață,
Își întindeau manuțele, printre flori
Iar soarele, privea la dânșii,
Surâzând cu razele-i de-ndată ce-n suflet îl primeau,
Când buburuzele, printre petale, zburau, ca îngerii din nori…




Într-un ghem de câțiva milimetri, ușor ca fulgul,
Își ascund perechile de aripi modificate,
Frumos colorate și strălucitoare,
În culori roșii, portocalii sau galbene,
Cu pete mici și negre,
Apoi, își iau zborul de pe vârful degetelor,
Ducând o viață de boem, acolo-ntre petale,
Prefăcându-se moarte, să se ferească de dușmani…

©Th3Mirr0r