Vom fi noi două umbre pe cerul de-ntuneric
Pe care se mai plimbă doar luna ca o hoață
Și vom pluti cu norii în haosul eteric
De care numai gândul acum se mai agață.

Rămâi tu, o femeie, eu mă păstrez bărbat,
Prea plictisiți de starea ce-am căpătat-o iar.
Èšii minte? La-nceputuri, iubire ne-am jurat,
Dar azi ni se întâmplă din ce în ce mai rar.

Vom fi noi două păsări zburând la elizeu,
Pe cerul fără lună și dezgolit de aștri.
De sus, pe nevăzute, va plânge Dumnezeu
Cu ochii lui căprui sau negri sau albaștri.