Prin fereastra ta, brodată,
Cu brăduți și flori de vată,
Tot privești spre ulicioară,
Așteptând pe Moș s-apară...
*
Scârțâie neaua-nghețată.
Un moș bâjbâie la poartă,
Alb ca și bunicul tău,
Și cară un sac, cu greu.

Nu-i în roșu, nu-i Crăciun,
Tot cu daruri și bătrân;
Se apropie ușor,
Pân' ajunge în pridvor.

Trage cu ochiul, Adiță:
-Moșul ia o cizmuliță,
Șopti fratelui, un pici.
Sâât, ne pune daruri mici!

Ei, copii, cine să fie?
E un MoÈ™ ce-mi place mie!
Dar nu intră în odaie,
El e Moșu' Nicolae!

Adiță e-nsuflețit:
-Cizmele le-am lustruit...
Două seri le-am curățat,
Iată, Moșul, ce-a lăsat!

Pleacă Moșul. E grăbit.
Adi, sprinten, a sărit,
Luând darul din pridvor:
-Nu am niciun bețișor!