De ce mi-e drag Nichita Stănescu?
Mă învață să scriu.
Ce-o să citești tu odată.
Trei rânduri note-n caiet.

De ce nu spun povești cu morale?
Mi-e greu să creez personaje
Pe voci cu multiple sonete
Celor desenate acolo în carte.

De ce, cine, când, cum,
Cât, e mai greu și irelevant
Tu parcă înveți permanent.
Și-adormi cu-n zâmbet în somn!

Refren:

De ce, de ce, de ce?
De fapt tu știi totul
Și vrei ca eu să te-ntreb.