Mi-am târât fotoliul lângă plită
Ceva mai greu cu lipsa de putere
Și simt cum tensiunea din artere
Mi-aduce brusc aminte de artrită

Închid ochii, încerc să mă destind
Îmi spun că sunt iar tânăr și ferice
De n-ar veni grimasa ca să-mi strice
Tonusul spre care cat cu jind

Am rispit averi pe câte un fleac
Și prețuiesc acum oricare clipă
Dar când rămâi cu-o singură aripă
La orișice efort presimți un trac

Parcă-mi doresc vorace un delir
S-ajung la cel din urmă adevăr
Cu flori de miozotis prinse în păr
Precum un redivivus rege Lear

Am trecut prin lume călător
Și-am încercat ca Solomon să învăț
Că numai din sminteală și dezvăț
Nici un suflet n-a ajuns la zbor!