Precum dispare bruma dimineața,
Târziu, silită de călduțe raze,
La fel, e omul, îi e viața
Un zbor spre alte ipostaze.

Prin timp croiește omul împlinirea
A tot ce gândul îi aduce-n planuri,
Zorind, prin trudă, cât permite firea,
Va fi, la urmă, cum e grâu-n lanuri.

E-un fapt ce nimeni va putea vreodată
Pe plac să-l schimbe după buna voie,
Numind destinul… operă privată.

Atunci când fapte-obligă, de nevoie,
Ceva anume ne trezește-ndată
Să dam respectul cuvenit… lui Noe.