mantia dimineții
acoperă cu grație
duminica

plină de ierburi și greieri
livada


regele-ți lasă piesele la vedere
hazardului i-a mai scăzut o treaptă
cu o mișcare deșteaptă
direct
peste cele 7 nedeterminări


castanul și floarea roșie
au prins ramuri și rădăcini
prunii de la fântână
merii și piersicii
au muguri


toate la locul lor
darul meu
a înflorit
ieri

se roagă-n speranță
pentru svetozar
părintele isihie
și voiajorii marelui zar


între flori galbene
la marginea Infinitului
7 porumbei albaștri
așteaptă

e vremea secerișului
apele crișului
curg leneșe
peste stogurile cu cânepă
unde se ascund somnii
și linul
se adună seninul
cu cerul înstelat


luați de val
interior
era pe cerul meu
un nor
rodind sălbatec
aici-acum
ca o vorbire cu Dumnezeu
cu un necunoscut
un prieten
un cal
sau un câine
cu calul meu mâncând jăratec


se plimbă Infinitu-n mine
ca cerșetorul într-o gară
cerșind un fum
dintr-o țigară


rareori
mai stau de vorbă cu marea
sau cu livada mea

între poarta mare a cetății
și inima ei
strigă singurătatea mea
bucuria de-a fi
acolo unde părea
că nu e nimic
treziți-mă

sămânța imaginară
din balanța cu cactuși
în casa cafelei
împarte neliniști
la trei jucatori de șah
o pipă și-un câine

te las puțin singur
ajungi la râu
apoi la fluviu
și când se simte Infinitul
o deltă-ți faci
și curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
îngerul e deja-n
rodador


calul mi le spune
iapa pricepe tot

revin
când va fi loc
focul sacru dintr-un joc
în povestea fericirii


singurele fericite
berzele și miresele

pe harta Tympului
voiajul continuă

știi și tu
de acum
carturile





Constanța, 29 noiembrie, 2012