să vindec zorii
de toate fricile trezirii
după un coșmar aproape real între ceraceafuri
ating buzele tale cu degetul înflorit, infiorat
deschizi ochii surprinzându-mă fără apărare față de marea de lumină
ce izvorăște clarobscur

inima mea e o cafea abia preparată
eu, ospătarul neîndemânatic, o vărs pe genunchii tăi:
Bună dimineața iubire - încearcă să-ți spună ceașca de cafea
Bună dimineața iubire - șopti sânul tău stâng ieșind din albușul transparent
încerc să-ți rostesc măcar numele – ecoul pornește înainte
și îmi înghite resiprul

un vânt deodată saltă
face să zboare prin cameră toate lucrurile, cearceafuri, perdele
hainele căzute în grabă și resturi de la cina servită în pat aseară
mă sperii și mă retrag -
absorbit de vis, totul reintră în degetul care-ți atinse buzele

pot în sfârșit să trăiesc o strălucitoare dimineață
cu roua pe deget, cu certitudinea că te iubesc
chiar dacă acea dezordine cotidiană ne împiedică
să o demonstrăm în plenitudine
sunt mândru de mine
pentru convingerea puternică de această iubire
pentru tot... și orice ce se-ntâmplă afară nu mă atinge

.......................................................

Da iubito, e gata cafeaua, bună trezire,
și cum surâzi, mă înnebunește...
și-ți vărs cafeaua ca în vis