Mohorâtă dimineață
Nu pe-afară, ci prin noi
Viața ceață, numai ceață
Frunzele s-au strâns puhoi

Nu-n grădină, nu-n pădure
Ci pe sufletul cărunt
Ocrotește-l să nu-l fure
Toamna multă, frigul mult

Dacă plouă nu-i de vină
Nici un cer și nici un nor
Numai vârsta ta bătrână
Florile-i ce-ntruna mor

Bate vântul, bate ceasul
Bate clopotul în turn
N-o fi încă bun-rămasul
Dar apun, mereu apun

Și iluzii și speranțe
Frunză arsă de târziu
Lasă norii să se-nalțe
Dă-le pace, ei ce știu.